(Go: >> BACK << -|- >> HOME <<)
Sari la conținut

Războiul din Nagorno-Karabah

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Războiul din Karabahul de Munte
Parte din Conflictul din Nagorno-Karabah Modificați la Wikidata

În ordine ceasornică: Un TBT azer distrus; strămutarea azerilor de pe teritoriul controlat de armeni; Memorial armean La Stepanakert; Soldați ai RKM
Informații generale
Perioadă20 februarie 1988 – 12 mai 1994
LocKarabahul de Munte, Armenia și Azerbaidjan
RezultatVictorie armeană
  • Protocolul Bișkek (în vigoare)
  • Negocierile de pace în curs pentru a determina viitorul teritoriului disputat
  • Întreruperea totală a comunicărilor dintre Armenia și Azerbaidjan, începând cu 1989(completely since 1991)[1]
  • Blocada Armeniei de către Turcia, începând cu 1993[2]
Modificări teritorialeIndependența de facto a Republicii Karabahul de Munte, rămânând de jure parte a Azerbaidjanului
Beligeranți
1988–1991/2
Regiunea Autonomă Nagorno-Karabah
RSS Armeană
Miliția armeană (Dashnaktsutyun)[3]		1988–1991/2
RSS Azeră
Frontul Popular Azer
 Uniunea Sovietică[6][7][8]
Conducători
Levon Ter-Petrosian
Vazgen Sargsian
Gurgen Dalibaltaian
Norat Ter-Grigoriants
Serj Sargsian
Robert Kocharian
Samvel Babaian
Monte Melkonian†
Arkadi Ter-Tadevosian
Anatoli Zinevici
Leonid Azgaldian†		 Ayaz Mutallibov
Abulfaz Elchibey
Heidar Aliev
Isgandar Hamidov
Surat Huseynov
Safar Abiyev
Rahim Gaziyev
Turgut Özal
Süleyman Demirel
Șamil Basaev[11]
Gulbuddin Hekmatyar[10]
Efective
20,000 (forțe RKM, inclusiv 8,000 din Armenia)[16]42,000 (36,000 în armată, 1,600 în forțele aeriene)
Mujahedini afgani: 1,000–3,000[17][18]
Militanți ceceni: 300[19]
Turcia: 350 de ofițeri și „mii” de voluntari,[20] inclusiv 200 de Lupi gri[12]
Pierderi
Morți:
5,856[21]–6,000[22]
Răniți: 25,000
Dispăruți:
196[21]		Morți:
20,000–30,000[22][23][21]
Răniți:
50,000[22]
Dispăruți:
4,210[24]		Civili morți:
  • 1,264 de civili armeni[21]
  • 167–763 de civili azeri uciși în 1992 de către forțele Republicii Nagorno-Karabah[25]

    • Civili dispăruți:

    • 400 conform Comisiei de stat Karabahe[24]
    • 749 conform Comisiei de stat Azere[24]

    Civili strămutați:

    • 724,000 de azeri[26]
      din Armenia, Nagorno-Karabah și regiunile adiacente
    • 300,000–500,000 de armeni[26]
      din Azerbaidjan și zonele de frontieră armeană
    Modifică date / text Consultați documentația formatului

    Războiul din Nagorno-Karabah (de asemenea Primul război din Karabahul de Munte) a fost un conflict armat care a avut loc la sfârșitul anilor 1980 și până în 1994, în enclava Nagorno-Karabah din sud-vestul Azerbaidjanului, între majoritatea etnicilor armeni din Nagorno-Karabah susținuți de Republica Armenia, și Republica Azerbaidjan. Odată cu desfășurarea războiului, Armenia și Azerbaidjan, ambele foste republici sovietice, s-au implicat într-un război prelungit, nedeclarat în zona muntoasă Karabah. Azerbaidjan a încercat să tempereze mișcarea secesionistă din Nagorno-Karabah, dar parlamentul enclavei a votat unificarea cu Armenia. Referendumul a fost boicotat de populația azeră a regiunii Nagorno-Karabah, majoritatea alegătorilor au votat pentru independență. Cererea de unificare cu Armenia a început relativ pașnic, cu toate acestea, în următoarele luni, odată cu iminenta dezintegrare a Uniunii Sovietice s-a extins treptat într-un conflict din ce în ce mai violent între etnicii armeni și azeri, rezultând în final în cereri de epurări etnice din partea ambelor părți.[27][28]

    Ciocnirile interetnice între cele două părți au izbucnit la scurt timp după ce parlamentul Regiunii Autonome Nagorno-Karabah (NKAO) în Azerbaidjan a votat în favoarea unificării regiunii cu Armenia la 20 februarie 1988. Circumstanțele dizolvării Uniunii Sovietice au facilitat mișcarea separatistă armeană în Azerbaidjanul sovietic. Declarația de secesiune din Azerbaidjan a fost rezultatul final al conflictului teritorial.[29] Când Azerbaidjanul și-a declarat independența față de Uniunea Sovietică și a îndepărtat puterile deținute de guvernul enclavei, majoritatea armeană a votat secesiunea de Azerbaidjan și a proclamat nerecunoscuta Republica Karabahul de Munte. [30]

    În iarna anului 1992 conflictul s-a generalizat. Medierile internaționale încercate de mai multe grupuri, printre care și cea a OSCE au eșuat, neputând să găsească o soluție acceptabilă ambelor părți. În primăvara anului 1993, forțele armeene au capturat regiuni din afara enclavei în sine, apărând pericolul implicării altor țări din regiune[31] . Până la sfârșitul războiului, în 1994, armenii au obținut controlul deplin pentru majoritatea enclavei și, de asemenea, dețin și în prezent și controlează aproximativ 9% din teritoriul Azerbaidjanului, aflat în afara enclavei. Ca urmare a conflictului, au fost mutați 230.000 de armeni din Azerbaidjan și 800.000 de azeri din Armenia și Karabah.[32] În mai 1994 Armenia și Azerbaidjan a semnat un acord de încetare a focului negociat de ruși și mediat de OSCE, care este în vigoare și astăzi.

    Premise[modificare | modificare sursă]

    Harta regiunii Nagorno-Karabah


    Referințe[modificare | modificare sursă]

    1. ^ HRW 1994, p. 128.
    2. ^ HRW 1994, p. 129.
    3. ^ „Armenian Revolutionary Federation –Dashnaktsutyun” (PDF). commonspace.eu. Accesat în . 
    4. ^ Benson, Brett V.  
    5. ^ „Strategic impact” (4). Bucharest: Romanian National Defence University "Carol I" Centre for Defence and Security Strategic Studies  Legătură externa în |title= (ajutor)
    6. ^ Hoge, James F.  
    7. ^ Eastern Europe, Russia and Central Asia. London: Europa Publications 
    8. ^ Truscott, Peter.  
    9. ^ Balayev, Bahruz.  
    10. ^ a b Taarnby 2008, p. 6.
    11. ^ a b Griffin, Nicholas. 
    12. ^ a b Brzezinski, Zbigniew.  
    13. ^ Dekmejian, Richard Hrair; Simonian, Hovann H.  
    14. ^ Azadian, Edmond Y.  
    15. ^ de Waal 2003, p. 200. : "Yet it is not entirely clear how this support for the Armenians was translated on to the battlefield; to complicate things further, the Russians also gave some assistance to Azerbaijan."
    16. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite CaucasianKnot
    17. ^ Charalampidis 2013, p. 6. : "Different independent sources – expert, intelligence and official – estimated that the number of Afghan fighters during the period of 1993-1994 fluctuated between 1500-3000."
    18. ^ Taarnby 2008, p. 7. : "Estimates fluctuated wildly concerning how many Mujahedin actually entered Azerbaijan between 1993 and 1994. Numbers range from 1,000 to as high as 3,000."
    19. ^ Charalampidis 2013, p. 3.
    20. ^ Demoyan, Hayk.   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
    21. ^ a b c d ru Melik-Shahnazarov, Arsen. Нагорный Карабах: факты против лжи.
    22. ^ a b c de Waal 2003, p. 285.
    23. ^ "Winds of Change in Nagorno Karabakh Arhivat în , la Wayback Machine.." Euronews. 28 November 2009.
    24. ^ a b c Ohanyan, Karine; Zarema Velikhanova (). „Investigation: Karabakh: Missing in Action – Alive or Dead?”. Institute for War and Peace Reporting. Arhivat din original la . Accesat în . 
    25. ^ Uppsala Conflict Data Program, Republic of Nagorno-Karabakh - civilians, viewed 2013-05-03
    26. ^ a b "Gefährliche Töne im "Frozen War"." Wiener Zeitung. 2 January 2013.
    27. ^ Rieff, David (iunie 1997). „Without Rules or Pity”. Foreign Affairs. Council on Foreign Relations. 76 (2). Arhivat din original la . Accesat în . 
    28. ^ Lieberman, Benjamin. 
    29. ^ Croissant, Michael P. 
    30. ^ Aici trebuie notat că în perioada dizolvării URSS, guvernul SUA (doctrina Stimson) a recunoscut ca legitime granițele care au precedat Pactul Molotov-Ribbentrop (anul 1933). Din această cauză administrația George H. Bush a susținut în mod deschis secesiunea țărilor balitice, dar în privința conflictelor teritoriale dintre Georggia, Armenia, Azerbaidjan și celelalte țăti din zona Transcaucaziană, a considerat, că acestea sunt probleme sovietice interne.
    31. ^ Patru rezoluții ale ONU din 1993 au dispus retragerea forțelor armene din afara granițelor enclavei.
    32. ^ The Central Intelligence Agency. „The CIA World Factbook: Transnational Issues in Country Profile of Azerbaijan”. Arhivat din original la . Accesat în .  Military involvement denied by the Armenian government.
    Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Războiul_din_Nagorno-Karabah&oldid=15640131