(Go: >> BACK << -|- >> HOME <<)

Sari la conținut

Canonul occidental

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Canonul occidental
Informații generale
AutorHarold Bloom
SubiectWestern canon[*][[Western canon (books, music and art traditionally accepted by Western scholars as the most important in shaping Western culture)|​]]
Ediția originală
Titlu original
The Western Canon
Limbalimba engleză Modificați la Wikidata
Țara primei apariții Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Data primei apariții


Canonul occidental Cărțile și Școala Epocilor (titlu englez: The Western Canon: The Books and School of the Ages) este o carte a criticului literar american Harold Bloom, publicată în 1994 în limba engleză. A fost tradusă în limba română în 1998, la Editura Univers, și în 2007 la Editura Art, într-o nouă traducere.

Canonul occidental studiază douăzeci și șase de autori-scriitori canonici - adică influenți pentru cultura noastră.

Această carte a luat ființă cu dorința de a ajuta cititorul să-și aleagă cărțile, având o serie de întrebări la care să-și găsească răspunsul: ce ar trebuie să citească?, cum ar trebuie să citească? având în vedere că într-o viață de om sunt multe cărți ai marilor autori ai lumii și nu numai ai occidentului.

În partea I, Despre Canon este o elegie a canonului, el fiind o relație între cititor și scriitor, a tot ce s-a păstrat din ceea ce s-a scris.

Partea a II-a, este despre Epoca Aristocratică, în care Shakespeare fiind centrul canonului, apoi este recomandat spre lectură Dante, Chaucer, Cervantes, Montaigne și Moliere, Milotn, Shakespeare, Samuel Johnson - criticul canonic, Goethe.

Partea a III-a, Epoca Democratică care cuprinde autorii : Wordsworth cu opera de tinerețe și Jane Austen cu romanul Persuasiune.

Walt Whitman fiind centru canonului american prin nuanțe și metafore; Emily Dickinson - toate poemele lui Emily Dickinson au aspecte kafkiene, labirintice, poezia ei ne solicită o participare atât de totală, încât mintea este obligată să se ridice la nivelul excelenței ei; Dickens și G. Eliot, primul prin romanul ”Casa umbrelor” și al doilea prin romanul Middlemrach. Tostoi și Ibsen.

Partea a IV-a, Epoca haotică: din care fac parte: Freud, Proust, Joyce, Orlando a lui Woolf, Kafka, Borges, Neruda, Pessoa, Becket.

Partea a V-a Catalogarea Canonului.

Posfața culmineză prin Importanța de a fi canonic ca fiind suma textelor reprezentative pentru spiritualitate. Rostul canonului este ordinea. Spiritul național al autorilor canonici fiind prezentat ca universal valabil.[1]



Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Bloom, Harold (). Canonul occidental Cărțile și Școala Epocilor. Editura Univers, București. p. 6,7,233,235,457,459,479.