Victor Vâlcovici: Diferență între versiuni

Navighează interactiv prin istoric

← Diferența anterioară

Conținut șters Conținut adăugat

VizualWikitext

Aliniat

Versiunea curentă din 1 iunie 2024 12:22

Victor Vâlcovici

Profesorul Victor Vâlcovici

Date personale

Născut

9/21 septembrie 1885

Galați, România

Decedat

21 iunie 1970 (84 de ani)

București, România

Cetățenie

România

Ocupație

cadru didactic universitar[*]
matematician

Limbi vorbite

limba română^[2]

Activitate

Rezidență

România

Domeniu

Matematică

Instituție

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Școala Politehnică din Timișoara
Universitatea din București

Alma Mater

Universitatea din București
Universitatea Georg-August din Göttingen^[1]

Societăți

Academia Română

Membru al Academiei de Științe din România

Victor Vâlcovici (n. 9/21 septembrie 1885, Galați, România – d. 21 iunie 1970, București, România) a fost un matematician român, membru titular (1965) al Academiei Române.

Studii[modificare | modificare sursă]

A urmat școala primară și liceul la Brăila (actualul Colegiu Național „Nicolae Bălcescu”) , fiind des întâlnit în coloanele „Gazetei matematice”, în calitate de rezolvitor de probleme și apoi de colaborator. A devenit student al Facultății de Științe din București, avându-i ca profesori pe Spiru Haret și Gheorghe Țițeica. A obținut rezultate excepționale, deschizându-i-se astfel o carieră universitară, printr-o bursă la Universitatea din Göttingen.

Cariera[modificare | modificare sursă]

Lucrarea sa de doctorat Mișcări fluide discontinue cu două linii libere, care corespundea preocupării științifice ale epocii, a atras atenția specialiștilor și a fost des citată în scrierile referitoare la aceste fenomene. Rezultatele sale în legătură cu schema considerată, numită în lucrările de specialitate „schema Vâlcovici-Birkhoff”, au fost expuse în detaliu de Umberto Cisotti, apoi reluate de Garet Birkhoff.

Reîntors în țară, Victor Vâlcovici a preluat catedra de matematică la Universitatea din Iași, unde i-a succedat lui Dimitrie Pompeiu. În 1921, în urma înființării Școalei Politehnice din Timișoara, grație stăruințelor lui Traian Lalescu, Vâlcovici devine profesor la Timișoara și este ales rector al noului centru de învățământ superior tehnic.

Cu simțul datoriei împlinite, lăsând la Timișoara un institut înfloritor, acesta se stabilește ca profesor de mecanică în 1930 la Universitatea din București activând până în 1962 când a fost ales membru al Academiei Române. În 1965 a devenit membru titular al Academiei.

Între anii 1936-1937 este președinte al OREX ("Oficiul Român pentru activarea comerțului exterior") din București, societate anonimă înființată special pentru a crea relații comerciale cu Japonia. Vicepreședinte al acesteia a fost profesorul V. V. Tilea; consilieri N. Guranda, col. Ghe. Todicescu, S. Stoenescu, ing. Gr. Melinte și col. C. C. Herjeu. Toți au demisionat în anul 1937.

A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 5 iunie 1943^[3].

Activitate științifică[modificare | modificare sursă]

Victor Vâlcovici este considerat creatorul hidrodinamicii și al aerodinamicii teoretice românești și primul mecanician de anvergură^{[judecată de valoare]} pe care l-a dat țara noastră^[care?]. Opera sa științifică are peste 150 de lucrări dedicate mecanicii analitice, teoriei elasticității, astronomiei și cosmogoniei. De numele său se leagă importante cercetări asupra problemei la limita mixtă a lui Volterra, asupra teoremelor universale ale mecanicii, asupra principiilor lui D'Alambert și Lagrange, asupra teoriei mișcării lichidelor pe suprafețele Bernoulli, asupra generalizării ecuațiilor lui Ciaplîghin.

A întreprins cercetări cu caracter fundamental de mare interes în teoria elasticității, continuând, în special studiile lui Leonhard Euler asupra teoriei flambajului tijelor elastice cu aplicații la tehnica extracției petrolului. De asemenea, a studiat generalizarea legii de recesie a lui Hubble. Și-a încheiat activitatea științifică prin cercetări cosmogonice și asupra extinderii Universului.

A avut preocupări și în domeniul istorie și filozofiei științei (formulând principiul aristotelic al relativității) cu articole ca Fundamentele mecanicii sau Mecanica în cadrul științelor pozitive publicate in Studii și cercetări matematice și Memoriul sectiunii științifice a Academiei Române.

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

Mișcarea fluidă discontinuă cu două linii libere, 1913
Mecanică teoretică (1959; ed. a II-a, 1963) - în colaborare cu Ștefan Bălan, Radu Voinea ș.a.
Principiile variaționale ale mecanicii, 1963
Opere Vol. I (1969)
Opere Vol. al II-lea (1971)
Opere Vol. al III-lea (1973)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Academia Republicii Populare Române, ed. (august 1962). Dicționar Enciclopedic Român. București.
Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii. București. 1982. Parametru necunoscut |editoră= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
Gabriel Daniilescu, Iulian Danielescu (2003). Editura Edmunt, ed. Concursul de matematică „Victor Vâlcovici”. Brăila. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
Coleta de Sabata, Ioan Munteanu - Remember: Profesori ai Școlii Politehnice timișorene, Timișoara: Ed. Helicon, 1993, ISBN 973-9133-44-4

Citate[modificare | modificare sursă]

De la rolul de tehnician, care execută o lucrare conform ordinelor primite, atribuit de fizica clasică matematicii, fizica cuantică promovează matematica la rangul de cercetător direct al adevărului naturii; matematica suplinește de multe ori imaginația fizică în momentele de carență.

Note[modificare | modificare sursă]

^ Genealogia matematicienilor
^ CONOR[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ „Lista membrilor Academiei de Științe din România (ASR) (1936-1948) p.3” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 23 septembrie 2015. Accesat în 15 iunie 2013.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – V

Predecesor:
Traian Lalescu

Rectorul Universității Politehnica Timișoara
1921 – 1930

Succesor:
Victor Blăsian

[d09ccf7a6da8de517ea53d78bd164eb7-1] Genealogia matematicienilor

[2c92575392d82c17f363400f38835fa8-2] CONOR[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

[3] „Lista membrilor Academiei de Științe din România (ASR) (1936-1948) p.3” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 23 septembrie 2015. Accesat în 15 iunie 2013.

[2]

[1]

[3]

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
+{{Infocaseta Om de știință
-[[Imagine:Victor Valcovici.jpg|thumb|200px|Acad. Victor Vâlcovici.]]
+| nume                   =  Victor Vâlcovici
+| f                      =
+| imagine                =  Victor Valcovici.jpg
+| descriere              =  Profesorul Victor Vâlcovici
+| rezidență              = [[România]]
+| naționalitate          = Română
+| domeniu                = [[Matematică]]
+| erdos_number           =
+| instituție             =  [[Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași]]<br />[[Universitatea Politehnica Timișoara|Școala Politehnică din Timișoara]]<br />[[Universitatea din București]]
+| organizații            =
+| alma_mater             =
+| conducător_de_doctorat =
+| doctoranzi             =
+| cunoscut_pentru        =
+| societăți              = [[Academia Română]]
+| premii                 =
+| soție                  =
+| copii                  =
+| religie                =
+| dexteritate            =
+| pagină_web             =
+| note_de_subsol         =
+| embedded1              = {{Membru Academia Română|tip_membru = titular}}
+| embedded2              = {{Membru Academia de Științe din România}}
+}}
+[[Fișier:Victor Valcovici1937.jpg|thumb|Profesorul Vâlcovici în 1937]]
+[[Fișier:Victor Vâlcovici.png|thumb|Profesorul Vâlcovici în 1939]]
+'''Victor Vâlcovici''' ({{date biografice}}) a fost un [[matematician]] român, membru titular (1965) al [[Academia Română|Academiei Române]].
+== Studii ==
-'''Victor Vâlcovici''' (n. [[9]]/[[21 septembrie]] [[1885]], [[Galaţi]] &mdash; d. [[21 iunie]] [[1970]], [[Bucureşti]]) a fost un matematician român, membru titular (1965) al [[Academia Română|Academiei Române]].
+A urmat școala primară și liceul la [[Brăila]] (actualul Colegiu Național „Nicolae Bălcescu”) , fiind des întâlnit în coloanele „''[[Gazeta Matematică|Gazetei matematice]]''”, în calitate de rezolvitor de probleme și apoi de colaborator. A devenit student al Facultății de Științe din București, avându-i ca profesori pe [[Spiru Haret]] și [[Gheorghe Țițeica]]. A obținut rezultate excepționale, deschizându-i-se astfel o carieră universitară, printr-o bursă la [[Universitatea Georg-August din Göttingen|Universitatea din Göttingen]].
-==Studii==
-A urmat şcoala primară şi liceul la [[Brăila]] (actualul C.N. Nicolae Bălcescu) , fiind des întâlnit în coloanele „Gazetei matematice”, în calitate de rezolvitor de probleme şi apoi de colaborator. A devenit student al Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti, avându-i ca profesori pe [[Spiru Haret]], [[Gheorghe Ţiţeica]], monştri sacri ai învăţământului românesc. A obţinut rezultate excepţionale, deschizându-i-se astfel o carieră universitară, printr-o bursă la Universitatea din Gottingen, reputat centru ştiinţific al Germaniei şi al întregii lumi.
-==Cariera==
+== Cariera ==
-Lucrarea sa de doctorat „Mişcări fluide discontinue cu două linii libere”, care corespundea preocupării ştiinţifice ale epocii, a atras atenţia specialiştilor şi a fost des citată în scrierile referitoare la aceste fenomene. Rezultatele sale în legătură cu schema considerată, numită în lucrările de specialitate „schema Vâlcovici-Birkhoff”, au fost expuse în detaliu de [[Umberto Cisotti]], apoi reluate de [[Garet Birkhoff]].
+Lucrarea sa de doctorat ''Mișcări fluide discontinue cu două linii libere'', care corespundea preocupării științifice ale epocii, a atras atenția specialiștilor și a fost des citată în scrierile referitoare la aceste fenomene. Rezultatele sale în legătură cu schema considerată, numită în lucrările de specialitate „schema Vâlcovici-Birkhoff”, au fost expuse în detaliu de [[Umberto Cisotti]], apoi reluate de [[Garet Birkhoff]].
-Reîntors în ţară, Victor Vâlcovici a preluat catedra de matematică la [[Universitatea din Iaşi]], unde i-a succedat lui [[Dimitrie Pompeiu]]. În [[1921]], în urma înfiinţării [[Politehnica din Timişoara|Institutului Politehnic Timişoara]], graţie stăruinţelor lui [[Traian Lalescu]], Vâlcovici devine [[Profesor universitar |profesor]] la Timişoara şi este ales [[rector]] al noului centru de învăţământ superior tehnic.
+Reîntors în țară, Victor Vâlcovici a preluat catedra de matematică la [[Universitatea din Iași]], unde i-a succedat lui [[Dimitrie Pompeiu]]. În [[1921]], în urma înființării [[Universitatea Politehnica Timișoara|Școalei Politehnice din Timișoara]], grație stăruințelor lui [[Traian Lalescu]], Vâlcovici devine [[Profesor universitar|profesor]] la Timișoara și este ales [[rector]] al noului centru de învățământ superior tehnic.
-Cu simţul datoriei împlinite, lăsând la Timişoara un institut înfloritor, acesta se stabileşte ca profesor de [[mecanică]] în [[1930]] la [[Universitatea din Bucureşti]] activând până în [[1962]] când a fost ales membru al [[Academia Română|Academiei Române]], apoi membru titular în [[1965]].
+Cu simțul datoriei împlinite, lăsând la Timișoara un institut înfloritor, acesta se stabilește ca profesor de [[mecanică]] în [[1930]] la [[Universitatea din București]] activând până în [[1962]] când a fost ales membru al [[Academia Română|Academiei Române]]. În [[1965]] a devenit membru titular al Academiei.
-==Activitate ştiinţifică==
-Victor Vâlcovici rămâne incontestabil creatorul [[Hidrodinamică|hidrodinamicii]] şi al [[Aerodinamică|aerodinamicii]] moderne româneşti şi primul mecanician de anvergură pe care l-a dat ţara noastră. Vasta lui operă ştiinţifica are peste 150 de lucrări dedicate mecanicii analitice, teoriei elasticităţii, [[astronomie|astronomiei]] şi cosmogoniei. De numele său se leagă importante cercetări asupra problemei la limita mixtă a lui [[Volterra]], asupra teoremelor universale ale mecanicii, asupra principiilor lui [[D'Alambert]] şi [[Lagrange]], asupra teoriei mişcării lichidelor pe suprafeţele [[Bernoulli]], asupra generalizării ecuaţiilor lui Ciaplaghin.
+Între anii 1936-1937 este președinte al OREX ("Oficiul Român pentru activarea comerțului exterior") din București, societate anonimă înființată special pentru a crea relații comerciale cu Japonia. Vicepreședinte al acesteia a fost profesorul V. V. Tilea; consilieri N. Guranda, col. Ghe. Todicescu, S. Stoenescu, ing. Gr. Melinte și col. C. C. Herjeu. Toți au demisionat în anul 1937.
-A întreprins cercetări cu caracter fundamental de mare interes în teoria elasticităţii, continuând, în special studiile marelui [[Leonhard Euler]] asupra teoriei [[flambaj]]ului tijelor elasticecu aplicaţii la tehnica extracţiei petrolului. De asemenea, a studiat generalizarea legii de recesie a lui [[Edwin Hubble|Hubble]]. El şi-a încheiat îndelungata sa activitate ştiinţifică prin importante cercetări cosmogonice şi asupra extinderii [[Univers]]ului.
+A fost membru titular al [[Academia de Științe din România|Academiei de Științe din România]] începând cu [[5 iunie]] [[1943]]<ref>{{Citat web |url=http://www.aos.ro/site_mod/Istoric/ASR.pdf |accessdate=2013-06-15 |titlu=Lista membrilor Academiei de Științe din România (ASR) (1936-1948) p.3 |archive-date=2015-09-23 |archive-url=https://web.archive.org/web/20150923172603/http://www.aos.ro/site_mod/Istoric/ASR.pdf |dead-url=yes }}</ref>.
-A avut preocupări şi în domeniul filozofiei ştiinţei, formulând principiul aristotelic al relativităţii.
+== Activitate științifică ==
-==Opera principală==
-*''Mişcarea fluidă discontinuă cu două linii libere'', 1913
+Victor Vâlcovici este considerat creatorul [[Hidrodinamică|hidrodinamicii]] și al [[Aerodinamică|aerodinamicii]] teoretice românești și primul mecanician de anvergură{{Jv}} pe care l-a dat {{care|țara noastră}}. Opera sa științifică are peste 150 de lucrări dedicate mecanicii analitice, teoriei elasticității, [[astronomie]]i și cosmogoniei. De numele său se leagă importante cercetări asupra problemei la limita mixtă a lui [[Volterra]], asupra teoremelor universale ale mecanicii, asupra principiilor lui [[D'Alambert]] și [[Lagrange]], asupra teoriei mișcării lichidelor pe suprafețele [[Bernoulli]], asupra generalizării ecuațiilor lui [[Serghei Ciaplîghin|Ciaplîghin]].
-* ''Mecanică teoretică'' (1959; ed. a II-a, 1963)  - în colaborare cu [[Ştefan Bălan]], [[Radu Voinea]] ş.a.
-*''Principiile variaţionale ale mecanicii'', 1963
+A întreprins cercetări cu caracter fundamental de mare interes în teoria elasticității, continuând, în special studiile lui [[Leonhard Euler]] asupra teoriei [[flambaj]]ului tijelor elastice cu aplicații la tehnica extracției petrolului. De asemenea, a studiat generalizarea legii de recesie a lui [[Edwin Hubble|Hubble]]. Și-a încheiat activitatea științifică prin cercetări cosmogonice și asupra extinderii [[Univers]]ului.
+A avut preocupări și în domeniul istorie și filozofiei științei (formulând principiul aristotelic al relativității) cu articole ca ''Fundamentele mecanicii'' sau ''Mecanica în cadrul științelor pozitive'' publicate in ''Studii și cercetări matematice'' și Memoriul sectiunii științifice a Academiei Române.
+== Lucrări publicate ==
+* ''Mișcarea fluidă discontinuă cu două linii libere'', 1913
+* ''Mecanică teoretică'' (1959; ed. a II-a, 1963) - în colaborare cu [[Ștefan Bălan]], [[Radu Voinea]] ș.a.
+* ''Principiile variaționale ale mecanicii'', 1963
 * ''Opere'' Vol. I (1969)
 * ''Opere'' Vol. al II-lea (1971)
 * ''Opere'' Vol. al III-lea (1973)
-==Bibliografie==
+== Bibliografie ==
-<div class="references-small">
-*{{bibliografie | titlu= Dicţionar Enciclopedic Român |  | locaţie= [[Bucureşti]] | editură= Academia Republicii Populare Române| an= 1962-1964 }}
+* {{citat carte | title= Dicționar Enciclopedic Român | location= [[București]] | editor= Academia Republicii Populare Române|year= 1962-1964 }}
-*{{bibliografie | titlu= Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii  | locaţie= [[Bucureşti]] | editură= Editura Ştiinţifică şi enciclopedică | an= [[1982]] }}
+* {{citat carte | title= Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii  | location= [[București]] | editoră= Editura Științifică și enciclopedică | year= [[1982]] }}
-*{{bibliografie | titlu= Concursul de matematică „Victor Vâlcovici” | prenume= Iulian Danielescu | nume= Gabriel Daniilescu | locaţie= [[Brăila]] | editură= Editura Edmunt | an= [[2003]]}}
+* {{citat carte | title= Concursul de matematică „Victor Vâlcovici” | first= Iulian Danielescu | last= Gabriel Daniilescu | location= [[Brăila]] | editor= Editura Edmunt | year= [[2003]]}}
+* Coleta de Sabata, Ioan Munteanu - ''Remember: Profesori ai Școlii Politehnice timișorene'', Timișoara: Ed. Helicon, 1993, ISBN 973-9133-44-4
-</div>
+== Citate ==
+''De la rolul de tehnician, care execută o lucrare conform ordinelor primite, atribuit de fizica clasică matematicii, fizica cuantică promovează matematica la rangul de cercetător direct al adevărului naturii; matematica suplinește de multe ori imaginația fizică în momentele de carență''.
+== Note ==
+<references/>
+==Legături externe==
+* [http://acad.ro/bdar/armembriLit.php?vidT=V Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – V]
+{{Început casetă}}
+{{Casetă succesiune|
+ înainte=[[Traian Lalescu]]|
+ titlu=[[Listă de rectori|Rectorul Universității Politehnica Timișoara]]|
+ ani= [[1921]] &ndash; [[1930]]|
+ după=[[Victor Blăsian]]
+}}
+{{sfârșit casetă}}
+{{Profesori ai Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași - Matematică și informatică}}
+{{Control de autoritate}}
-{{DEFAULTSORT:Valcovici, Victor}}
+{{DEFAULTSORT:Vâlcovici, Victor}}
-[[Categorie:Naşteri în 1885]]
+[[Categorie:Nașteri în 1885]]
 [[Categorie:Decese în 1970]]
-[[Categorie:Matematicieni români]]
+[[Categorie:Matematicieni români din secolul al XX-lea]]
-[[Categorie:Membri ai Academiei Române]]
+[[Categorie:Membri titulari ai Academiei Române]]
-[[Categorie:Universitatea „Politehnica” din Timişoara]]
+[[Categorie:Membri ai Academiei de Științe din România]]
+[[Categorie:Profesori universitari români]]
+[[Categorie:Cadre didactice universitare ale Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași]]
+[[Categorie:Rectori ai Universității Politehnica Timișoara]]