Ioan Rășcanu

Generalul Ioan Rășcanu

Ioan Rășcanu (n. 1 octombrie, 1878, Cahul - d. 25 februarie 1952, închisoarea Sighet) a fost un politician și general român.

Ioan Rășcanu a făcut studii militare și a parcurs toate treptele ierarhice până la cea de general. S-a distins ca strateg în luptele de la Mărășești și apoi a participat la menținerea ordinii administrative în Basarabia, după unirea cu România.

Generalul-locotenent Ioan Rășcanu a fost atașat militar la Berlin (1907-1911), ofițer de legătură cu Statul Major Francez în 1916, comandant de brigadă în bătălia de la Mărășești în 1917, secretar general al Ministerului Apărării (1918-1919), primar al Bucureștiului (octombrie 1942 - august 1944).

Deși a fost ministru al Apărării doar pentru scurt timp, în guvernele care au venit la putere după Unire, conduse de Arthur Văitoianu, Alexandru Vaida-Voievod și Alexandru Averescu, Ioan Rășcanu a fost arestat în 1950, ca fost demnitar interbelic și încarcerat la Sighet, unde a murit la 25 februarie 1952, la vârsta de 78 de ani.

Vezi și

• Familia Râșcanu

Bibliografie

• Magazin Istoric, nr. 12/2004
• „Elitele Unirii, exterminate în închisori”. memorialsighet.ro

Legături externe

• Ionuț Balaban (15 februarie 2013). „FOTO Ion Rășcanu sau cum trebuie să fie un primar adevărat pentru vasluieni”. Adevărul.

Predecesor: gen. Artur Văitoianu	Ministrul Apărării Naționale 27 septembrie 1919 – 1 martie 1920	Succesor: gen. Traian Moșoiu
Predecesor: gen. Traian Moșoiu	Ministrul Apărării Naționale 12 martie 1920 – 15 decembrie 1921	Succesor: gen. Ștefan Holban