Un om cu adevărat matur are o serie de calități care sunt mai degrabă stranii. În primul rând, el nu mai este o persoană, el nu mai este un ego. Este prezent, însă nu în calitate de persoană. În al doilea rând, el seamămă cu un copil; este simplu, este inocent. Susțin deci că o persoană matură este înzestrată cu o serie de calități foarte stranii, pentru că noțiunea de “maturitate” este de obicei asociată cu experiența, cu vârsta. Persoana cu adevărat matură poate fi bătrână din punct de vedere biologic; din punct de vedere spiritual însă, ea va fi la fel de inocentă ca un copil. Maturitatea sa nu e o simplă experiență dobândită de-a lungul vieții; atunci ea nu ar mai fi ca un copil, nu ar mai fi o prezență. Maturitatea nu are nimic de-a face cu experiența de viață. Ea este legată de călătoria interioară, de experiențele interioare.
