Tribul lui Neftali

Tribul lui Neftali (în ebraică:שבט נפתלי = Shévet Naftali sau בני נפתלי - Bney Naftali) este unul din cele douăsprezece triburi israelite care, potrivit tradiției biblice, s-a așezat în nordul Canaanului. El este și unul din cele zece triburi israelite care ar fi „dispărut” dupa cucerirea asiriană a Țării Israelului.

După narațiunea biblică ebraică, după desăvârsirea cuceririi Canaanului de către israeliți (evreii antici), Iosua (Isus Navi) a împărțit țara între cele douăsprezece triburi. Arheologul biblice Kenneth Kitchen crede ca acest eveniment s-a produs la puțin timp după 1200 î.Hr. Alti cercetători disputa istoricitatea Cărții lui Iosua. Tribul Naftali, adică Neftali, fiul lui Iacob și descendenții săi, s-au așezat în partea de est a Galileei imediat la vest de Marea Galileei (Lacul Kineret) pe pământuri din Galileea Inferioară și din Galileea Superioară. Teritoriul tribului Neftali s-a mărginit la vest cu cel al tribului lui Așer, la nord cu cel al Tribului lui Dan, la sud cu cel al Tribului lui Zebulon, iar la est, cu râul Iordan. Cel mai important oraף antic din zona tribului lui Neftali, a fost Hatzor.

Mărginind Marea Galileei, zona tribului lui Neftali cuprindea câmpia roditoare a Genezaretului (Ghinosar) descrisă de Iosif Flaviu ca un paradis terestru. Partea de miazăzi a regiunii alcătuia un fel de pas natural între înălțimile Canaanului, prin ea trecând mai multe drumuri principale (ca de pildă, cel care ducea de la Damasc la Acra și Tir) Prosperitatea zonei lui Neftali a fost prorocită în Binecuvântarea lui Moise, deși cercetătorii văd în aceasta din urmă o postdictie, datând-o cu mult după așezarea tribului în Țara Făgăduinței.