Portic: Diferență între versiuni
→Cel bisericesc: Imagine prea mică |
|||
Linia 41: | Linia 41: | ||
===Decastil=== |
===Decastil=== |
||
=== Cel bisericesc === |
=== Cel bisericesc === |
||
[[Fișier: Craiova bis lemn.pronaos.jpg |
[[Fișier: Craiova bis lemn.pronaos.jpg|right|thumb|Pronaosul bisericii de lemn din [[Craiova]], cu intrarea în naos]] |
||
Pronaosul (cunoscut și ca ''nartex'') este partea bisericilor creștine (situată la intrare) care precedă [[naos]]ul. Pronaosul mai este numit popular și ''tinda femeilor''. |
Pronaosul (cunoscut și ca ''nartex'') este partea bisericilor creștine (situată la intrare) care precedă [[naos]]ul. Pronaosul mai este numit popular și ''tinda femeilor''. |
||
Versiunea de la 13 septembrie 2020 21:26
Unul sau mai mulți editori lucrează în prezent la această pagină sau secțiune. Pentru a evita conflictele de editare și alte confuzii creatorul solicită ca, pentru o perioadă scurtă de timp, această pagină să nu fie editată inutil sau nominalizată pentru ștergere în această etapă incipientă de dezvoltare, chiar dacă există unele lacune de conținut. Dacă observați că nu au mai avut loc modificări de 10 zile puteți șterge această etichetă. |
Un portic este un pridvor care duce la intrarea unei clădiri, sau extins ca o colonadă, cu o structură de acoperiș peste o pasarelă, susținută de coloane sau închisă de pereți. Ideea a fost folosită pe scară largă în Grecia antică și a influențat multe culturi, inclusiv cele mai multe culturi occidentale.
Câteva exemple remarcabile de porticuri sunt Porticul de Est al Capitoliului Statelor Unite, porticul care decorează Panteonul din Roma și porticul de la University College London. Porticurile sunt deseori acoperite cu frontoane. Andrea Palladio a fost un pionier al folosirii fronturilor templelor pentru clădiri seculare. În Marea Britanie, frontul templului aplicat la The Vyne, a fost primul portic aplicat unei case de țară englezești.
Un pronaos e zona interioară a porticului unui templu grec sau roman, situat între colonada sau zidurile porticului și intrarea în altar. Templele romane aveau de obicei un pronaos deschis, de obicei cu doar coloane și fără ziduri. Cuvântul pronaos (πρόναος) este grecescul pentru „înaintea unui templu”. În latină, un pronaos e numit și anticum sau prodomus.
Tipuri
Diferitele variante ale porticurilor sunt denumite după numărul de coloane pe care le au. Sufixul „stil” provine de la grecescul στῦλος, „coloană”.[1]
Tetrastil
Tetrastilul are patru coloane; a fost folosit în mod obișnuit de greci și etrusci pentru structuri mici, cum ar fi clădirile publice și amfiprostiluri.
Romanii au favorizat porticul cu patru coloane pentru templele lor pseudoperipterale, cum ar fi Templul lui Portunus și pentru templele amfiprostile, cum ar fi Templul lui Venus și al Romei, și pentru porticurile de intrări în prostil ale clădirilor publice mari, cum ar fi Bazilica lui Maxentius. Capitale romane de provincie au manifestat, de asemenea, construcții în tetrastil, cum ar fi Templul Capitolin din Volubilis.
Porticul de Nord al Casei Albe e probabil cel mai notabil portic cu patru coloane din Statele Unite.
Hexastil
Clădirile în hexastil aveau șase coloane și aveau fațada standard în arhitectura dorică greacă canonică între perioada arhaică 600-550 î.Hr. până la Epoca lui Pericle 450-430 î.Hr.
Hexastilul grec
Niște exemple cunoscute de temple grecești dorice în hexastil:
- Grupul din Paestum, compus din Templul Herei (circa 550 î.Hr.), Templul lui Apollo (circa 450 î.Hr.), primul Templu al Atenei („Bazilica”) (circa 500 î.Hr.) și al doilea Templu al Herei (460-440 î.Hr.)
- Templul Afaiei din Eghina (circa 495 î.Hr.)
- Templul E din Selinunte (465–450 î.Hr.), dedicat Herei
- Templul lui Zeus din Olympia, acum o ruină
- Templul F sau așa-zisul „Templu al Concordiei” din Agrigento (circa 430 î.Hr.), unul dintre cele mai bine conservate temple grecești clasice, păstrându-și aproape tot peristilul și antablamentul
- „Templul neterminat” din Segesta (circa 430 î.Hr.)
- Templul lui Hefaistos, mai jos de Acropola din Atena, cunoscut pentru o perioadă îndelungată ca „Theseum-ul” (449–444 î.Hr), de asemenea unul dintre cele mai intacte temple grecești care a supraviețuit din antichitate
- Templul lui Poseidon de pe Capul Sounio (circa 449 î.Hr.)[2]
Hexastilul a fost aplicat și templelor ionice, cum ar fi porticul prostil al sanctuarului Atenei de pe Erehteion, în Acropola Ateniană.
Hexastilul roman
Odată cu colonizarea de către grecii din sudul Italiei, hexastilul a fost adoptat de etrusci și ulterior dobândit de romani. Gustul roman a favorizat clădirile înguste pseudoperipterale și amfiprostile cu coloane înalte, ridicate pe podiumuri ca să dea măreție adăugată conferită de înălțimea considerabilă. Maison Carrée-ul din Nîmes (Franța) e cel mai bine conservat templu roman în hexastil care a supraviețuit din antichitate.
Octostil
Decastil
Cel bisericesc
Pronaosul (cunoscut și ca nartex) este partea bisericilor creștine (situată la intrare) care precedă naosul. Pronaosul mai este numit popular și tinda femeilor.
Vezi și
Note
- ^
Chisholm, Hugh, ed. (). „Decastyle”. Encyclopædia Britannica. 7 (ed. 11). Cambridge University Press. p. 910.
- ^ W. Burkert, Greek Religion (1987)
Referințe
- „Greek architecture”. Encyclopædia Britannica. .
- Stierlin, Henri (). Angelika Taschen, ed. Greece: From Mycenae to the Parthenon
. Cologne: Taschen. ISBN 3-8228-1225-0.
- Stierlin, Henri (). Silvia Kinkle, ed. The Roman Empire: From the Etruscans to the Decline of the Roman Empire. Köln: Taschen. ISBN 3-8228-1778-3.