apostrofa

See also: apostrofà, apostrofā, and apostrofą

Catalan

Verb

apostrofa

1. inflection of apostrofar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Czech

Pronunciation

• IPA^(key): [ˈapostrofa]
• Rhymes: -ofa

Noun

apostrofa f

1. (rhetoric) apostrophe

Declension

Declension of apostrofa (hard feminine)

	singular	plural
nominative	apostrofa	apostrofy
genitive	apostrofy	apostrof
dative	apostrofě	apostrofám
accusative	apostrofu	apostrofy
vocative	apostrofo	apostrofy
locative	apostrofě	apostrofách
instrumental	apostrofou	apostrofami

Further reading

• apostrofa in Příruční slovník jazyka českého, 1935–1957
• apostrofa in Slovník spisovného jazyka českého, 1960–1971, 1989
• apostrofa in Akademický slovník cizích slov, 1995, at prirucka.ujc.cas.cz

Italian

Verb

apostrofa

1. inflection of apostrofare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Latvian

Noun

apostrofa m

1. genitive singular of apostrofs

Lithuanian

Etymology

From Latin apostrophe, from Ancient Greek ἀποστροφή (apostrophḗ).

Noun

apostrofà f (plural apostròfos) stress pattern 2

1. (rhetoric) apostrophe (piece of dialogue addressed to someone absent, or to an inanimate object)

Declension

Declension of apostrofà

	singular (vienaskaita)	plural (daugiskaita)
nominative (vardininkas)	apostrofà	apostròfos
genitive (kilmininkas)	apostròfos	apostròfų
dative (naudininkas)	apostròfai	apostròfoms
accusative (galininkas)	apostròfą	apostrofàs
instrumental (įnagininkas)	apostrofà	apostròfomis
locative (vietininkas)	apostròfoje	apostròfose
vocative (šauksmininkas)	apostròfa	apostròfos

Further reading

• “apostrofa”, in Dabartinės lietuvių kalbos žodynas [Dictionary of contemporary Lithuanian], ekalba.lt, 1954–2024
• Apostrophe (figure of speech) on Wikipedia.Wikipedia

Polish

Etymology

Borrowed from Ancient Greek ἀποστροφή (apostrophḗ). Doublet of apostrof.

Pronunciation

• IPA^(key): /a.pɔsˈtrɔ.fa/

• Audio:

  (file)

• Rhymes: -ɔfa
• Syllabification: a‧pos‧tro‧fa

Noun

apostrofa f

1. (rhetoric) apostrophe (sudden exclamatory piece of dialogue addressed to someone or something, especially absent)

Declension

Declension of apostrofa

	singular	plural
nominative	apostrofa	apostrofy
genitive	apostrofy	apostrof
dative	apostrofie	apostrofom
accusative	apostrofę	apostrofy
instrumental	apostrofą	apostrofami
locative	apostrofie	apostrofach
vocative	apostrofo	apostrofy

Derived terms

adjective

• apostroficzny

 

adverb

• apostroficznie

 

verb

• apostrofować impf

 

Related terms

noun

• apostrof

 

Further reading

• apostrofa in Wielki słownik języka polskiego, Instytut Języka Polskiego PAN
• apostrofa in Polish dictionaries at PWN

Portuguese

Verb

apostrofa

1. inflection of apostrofar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French apostropher.

Verb

a apostrofa (third-person singular present apostrofează, past participle apostrofat) 1st conj.

1. to apostrophize

Conjugation

    conjugation of apostrofa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a apostrofa
gerund			apostrofând
past participle			apostrofat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	apostrofez	apostrofezi	apostrofează	apostrofăm	apostrofați	apostrofează
	imperfect	apostrofam	apostrofai	apostrofa	apostrofam	apostrofați	apostrofau
	simple perfect	apostrofai	apostrofași	apostrofă	apostrofarăm	apostrofarăți	apostrofară
	pluperfect	apostrofasem	apostrofaseși	apostrofase	apostrofaserăm	apostrofaserăți	apostrofaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să apostrofez	să apostrofezi	să apostrofeze	să apostrofăm	să apostrofați	să apostrofeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		apostrofează			apostrofați
	negative		nu apostrofa			nu apostrofați

Serbo-Croatian

Pronunciation

• IPA^(key): /apǒstrofa/
• Hyphenation: a‧po‧stro‧fa

Noun

apòstrofa f (Cyrillic spelling апо̀строфа)

1. (rhetoric) apostrophe

Declension

Declension of apostrofa

	singular	plural
nominative	apostrofa	apostrofe
genitive	apostrofe	apostrofa
dative	apostrofi	apostrofama
accusative	apostrofu	apostrofe
vocative	apostrofo	apostrofe
locative	apostrofi	apostrofama
instrumental	apostrofom	apostrofama

See also

• àpostrof

Spanish

Verb

apostrofa

1. inflection of apostrofar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative